Blogging şi cultul personalităţii – Social Media Summit Cluj

Am sintetizat mai jos evaluarea mea schematică a Social Media Summit, eveniment organizat de revista Biz ieri, 16 decembrie, la City Plaza, o întâlnire cu plusurile şi minusurile ei.

Plusuri

Organizarea aproape ireproşabilă a evenimentului în sine.

Promovarea evenimentului a fost foarte atent targetată şi desfăşurată exclusiv în mediul online.

Faptul că prezentările de la evenimentul similar din Timişoara (probabil în curând şi pentru cel din Cluj) sunt disponibile pe http://www.bizforum.ro/socialmediasummit/program.html, drept pentru care nu cred că trebuie să le mai detaliez aici, pe blog.

Prezentarea lui Grant McKenzie, de la Ursus: http://www.slideshare.net/RevistaBiz/cum-abordeaza-un-om-de-marketing-social-media. Grant a fost cel mai coerent şi mai bine pregătit dintre speakerii pe care i-am văzut. Au fost şi alţii buni, dar cred că el a fost peste nivelul general al Summit-ului.

Atmosfera generală relaxată.

Câteva ponturi utile pentru cei care vor să fie prezenţi în Social Media.

Discuţiile legate de relaţia dintre PR şi blogging. Am rămas la ideea că blogger-ul trebuie să aibă libertate şi că nu poate acţiona la comanda expresă a omului de PR, dacă simte că ce i se cere nu e în concordanţă cu ce aşteaptă publicul de la el. Deci, îmi place ideea de a nu te vinde uşor PR-ului.

În plus, am văzut că “omul de social media” trebuie să fie mereu atent la ce spun cititorii săi, chiar dacă aceştia vorbesc de rău brandul sau ideea pe care o promovează acesta. Apreciez şi faptul că toţi cei din Social Media (bloggeri, marketeri) muncesc enorm şi sunt mai mereu online şi deschişi la discuţii.

Minusuri

Foarte mult spectacol, prea puţin conţinut. Probabil aşteptările mele erau exagerate, dar credeam că o să aflu toate secretele succesului (ştiu că „secretele succesului” sună a clişeu) în Social Media: foarte concrete, poate chiar cu detalii tehnice. Sincer, am învăţat mai multe lucruri utile despre blog-uri şi reţele sociale de la studenţii mei (mă refer în special la Cornelia şi la Alexandra), decât de la Chinezu’ sau de la Piticu’.

Unele prezentări nu au avut alt rol decât acela de a contribui la brand-ul personal al bloggerilor. Fără îndoială, bloggerii prezenţi nu duc lipsă de carismă, dar uneori exagerează. Ei vorbesc despre ei înşişi cu atâta dragoste nedisimulată încât promovarea brandului personal se transformă în vanitate şi într-o încercare de impunere a unui „cult al personalităţii”. Poate până la urmă despre asta e vorba în Social Media: despre cultul personalităţii fiecăruia. Poate că asta trebuie să învăţăm. Ce tip de personalitate prinde cel mai bine dacă eşti blogger? Mi se pare că seamănă cu personalitatea pe care o vezi la unii copywriteri din publicitate: „Refuz să respect vreo regulă! Cel care mă plăteşte e în general idiot! Sunt un artist (neînţeles) şi în general aş vrea ca toată lumea să fie atentă la mine.” Oricum, nu înseamnă că nu am văzut printre bloggeri tipi mai mult decât decenţi. Nu le-am reţinut tuturor numele, din păcate. Manafu e cu siguranţă unul dintre ei. Mai mult, am căutat realizările lor de pe internet şi aş zice că majoritatea scriu bine şi targetat. De exemplu, îmi place mult ce a realizat Andrei Crivăţ şi cred că se pot prelua câteva ponturi de la el. În cazul lui nu mi-a plăcut tricoul, ceea ce mă duce la următorul minus.

Excesul de „ardelenisme”. E o altă formă de deturnare a atenţiei de la probleme de conţinut şi alt mod de a promova brandul personal. Şi eu sunt ardelean, dar nu fac paradă de chestia asta. Nu spun (şi mai ales nu scriu) tot la două cuvinte: ioi, no, crocoştompfer, şpicăr etc.

În fine, poate că sunt eu demodat sau că e de vină faptul că vin din mediul academic (prin definiţie, cam „scorţos”, nu?). Dacă am fost prea acid, puteţi să mă corectaţi.